Monday, June 13, 2011

Despre prietenie

 img_6528.jpg

Undeva prin generala, ascultand o discutie intre alti copii, m-am trezit intrebandu-ma care e cel mai bun prieten al meu. Era o intrebare complicata, intre 4 si 8 ani locuisem mai mult in Bucuresti, veneam vara prin Bacau si deci imi era greu sa leg prietenii cu alti baieti. Oricum, am fost oarecum mirat chiar si atunci de raspunsul pe care l-am gasit: Adrian. Adrian Andrei. Un baiat din satul bunicilor mei.

Eram de-o varsta, el avea vreo 3-4 frati si o sora, dar toti mai mari si cred ca de aia se lipise si el de mine. Tin minte cum ma infiintam la el la poarta cum ajungeam la bunici, il strigam si apoi plecam sa colindam dealurile si sa facem prostiile pe care le fac baietii.

Apoi am crescut, am dat tot mai rar pe la tara si am stat tot mai putin. Am aflat ca i-a murit tatal, a terminat 11 clase si n-a mai facut nimic. Toti  fratii i-au plecat prin Italia sau Spania, el a ramas in sat, se mai duce cu vacile din cand in cand. Si cam atat.

Acum ne vedem doar cand ajung pe la tara, pe la inmormantari, praznice, vizite scurte de 2-3 ore. Daca ne zarim, ne salutam stingher sau schimbam doua vorbe si de fiecare data ma mir din ce substanta ciudata sunt facute distantele astea intre oameni care erau odata apropiati si cum se incheaga ele pe furis.

posted by Cristi at 12:28 pm  

Saturday, January 1, 2011

Despre cunoastere

 cnv000024.jpg

Cand vorbim despre cunoastere, noi, ca vestici, ne gandim instinctiv la stiinta, uitand ca exista scoli si traditii de mii de ani dedicate aceluiasi subiect, cunoasterea, si care nici nu isi pun problema sa gandesca in termenii restransi in care gandeste vestul.

Nu, n-am sa fac tocmai EU apologia misticismului, vreau doar sa subliniez ca uneori cunoasterea nu inseamna  numai cifre, rapoarte si experimente. Poate ca uneori pentru o viziune completa asupra lumii ai nevoie de macar doua puncte de veder, de doua unghiuri. De doua nuante. Asa cum pentru a percepe adancimea ai nevoie de doi ochi, e posibil sa poti avea nevoie de doua cai diferite prin care sa obtii informatii.

Si oricum, chiar si asa, uneltele nu sunt utile in sine, harta nu e teritoriul, cuvintele sunt imprecise, iar imaginea, oricat de ‘treide’, e doar o iluzie.

posted by Cristi at 10:25 am  

Friday, December 31, 2010

Despre copii

img_92081.jpg

Iisus a trait acum 2000 de ani, adica pe vremea cand erau dinozauri si pirati.

Copiii vin din semincioare, care inainte ca tata sa le puna in burta la mama, stau asa, pe jos, pe pamant.

“Tata, poti sa-mi arati si mie cum ii pui semincioare in burta la mama?”

posted by Cristi at 9:22 am  

Thursday, December 30, 2010

Despre Romania ca sat

img_1450.jpg

In spatele blocului in care am crescut in Bacau au existat pana acum 10 ani gradini de zarzavat si pomi fructiferi, cu garduri, portite si bancute.

Lumea inca mai creste caini si pisici pe langa bloc, unii inca isi mai lasa tarlicii in fata usii. Inca se mai taie porci in fata blocului si inca se mai merge cu ursul si capra prin spatele acelorasi blocuri. Carutele cu cai inca mai tropaie pe asfalt si unii inca mai arunca cojile de ceapa si de oua pe geam, de parca le-ar arunca gainilor din curte.  Nu ne respectam ca si cetateni cu drepturi egale, ne toleram, ne barfim si ne tragem de sireturi ca niste consateni.

Suntem, marea majoritate, prima, maxim a doua, generatie care nu s-a nascut la tara. Si ne mai miram ca din satul romanesc n-a mai ramas decat taranul de la oras.

posted by Cristi at 11:31 am  

Wednesday, December 29, 2010

Despre carti

img_3642.jpg

Cand aveam vreo 12-13 ani m-a intrebat, ironic, un baiat mai mare din cartier la ce ma tot duc atat la biblioteca, ce-mi trebuie atatea carti?

E drept ca si eu greseam. Ma duceam o data la o saptamana, sau doua, si imi luam 3-4 carti, desi norma nescrisa era undeva la 2. Mama unui alt vecin si prieten era bibliotecara si imi spusese sa le zic celorlalte doamne sa zic ca ma cunoaste tanti Mariana. Nu stiu daca are rost sa masuram ce am facut fiecare in viata. Eu am ramas aici, cu calculatorul si cu cartile, el, care tragea in mine cu cornete cu bold, e pe undeva prin Italia.

Habar n-am cu ce s-a ales el, eu m-am ales cu Preda, Stanescu, Popescu, Vonnegut, Kazantzakis, Fowles, Dick, Herbert, Zelazny, Blaga, Eliade, Cohen, Kerouac, Jerome, Makine, Sabato, Marquez, Hawking, Dawkins si multi altii, mai mari sau mai mici.

posted by Cristi at 11:23 am  

Tuesday, December 21, 2010

Cafeaua de sambata

img_1896.jpg

Am venit in Iasi prin 1998 toamna. De prin 99 am inceput sa ma plimb prin Iasi cu Adi cu diverse ocazii. Incepeam sa ne facem o harta a orasului, ca niste provinciali ai provinciei ce eram. Unul din cele mai amuzante si ciudate obiective ni se parea a fi patiseria East 17 de pe Cuza Voda. Ne spuneam, mai in gluma, mai in serios, ca nu plecam din Iasi (inapoi, acasa) pana nu mancam si noi o data, in vitrina. Ni se parea ca cei care stau acolo, pe scaunele tipice de patiserie cu fata in geamurile mari care dau spre strada, fac parte fara sa-si dea seama, dintr-un soi de expozitie ridicola. Si ni se parea o chestie de bifat, ceva de genul tatuajelor pe care si le faceau marinarii prin porturi straine.

Din Iasi n-am mai plecat desi pana acum vreo 2 ani nu invatasem inca sa-mi placa orasul asta. Prin 2008 am inceput sa bat orasul cu Octavian, fotografiind. Treptat, pe masura ce i-am invatat mai toate crapaturile din tencuiala, burlanele de la cladirile vechi, scarile si curtile interioare, piatra cubica si momentul din zi in care cade lumina fain pe ea, a inceput sa-mi placa.Fotografia, fiind oricum o ocupatie de week-end si de dimineata, s-a transformat incet in cafeaua de sambata, tot cu Octavian.Am tot colindat toate (ma rog, cele 4 acum) cafenele din Piata Unirii/Lapusneanu, stand tot mai mult la cafea si tot mai putin pe strada, la pozat. De pierdut oi fi pierdut cateva imagini bune, dar am castigat discutii diverse, din categoria “nemurirea sufletului”.

Intr-o sambata am intrat la Tuffli, unde ne-am asezat in geam. Mi-am adus aminte amuzat, dupa 12 ani, de povestea cu East 17. Am facut-o si pe asta. Am stat in vitrina si am lasat oamenii sa treaca si sa ne priveasca, doi barbati care radeau si salutau oamenii de pe strada.

posted by Cristi at 11:16 am  

Tuesday, November 9, 2010

Despre bautura

Nu sunt, doamne fereste, vreun habotnic. Sau vreun propovaduitor al vietii sanatoase sub toate aspectele. Beau si eu 1-2 beri la 2 saptamani, ma mai ametesc la cate vreo petrecere, imi stiu limitele si oricum nu vad rostului bautului fara masura.

Si totusi mi se pare ca la nivel national alcoolismul e una din problemele cele mai mari, mai ales la tara, la un loc cu lipsa educatiei sau igiena precara. Dar despre asta n-o sa vedeti tot atatea emisiuni ca despre imprumuturile de FMI.

Nu pot intelege, sau nu vreau sa inteleg de ce toate bombele de cartier sunt pline la 7-8 dimineata sau de ce 99% din mesterii pe care ii aduci in casa vin cu macr un bidon de bere de 2 litri la ei, pe care il termina pana la pauza “de masa” de la pranz. De, e grea munca, ti se face sete si nu da bine sa bei apa oamenilor, ca au apometre, saracii.

Bun. Ne-am dus si noi la pozat la Dobrovat, intr-o duminica dimineata, pe la 8-9, ca erau lumina si culorile de pe dealuri faine. Pe jos prin sat, spre manastire. Totul bine si frumos, dar ni s-a facut cam foame. Am intrebat niste copii de prin curtea manastirii unde gasim un magazin. Ne explica unul un drum peste un delusor, printr-o faneata ingradita, spre un magazin.

cnv000036.jpg

Cum sarim gardul si iesim pe drum, pe scurtatura, dam de un grup de barbati si femei care mergeau la cules de bureti. Buna ziua, cautam si noi un magazin. Pai haideti ca va aratam noi. Si ne luam dupa ei. Urcam prin satul pustiu si cam sters (nu semana cu asezarea umana pe care ne-i imaginasem noi, mai ales una in jurul unei manastiri). Uitati, acolo, la portile alea maro, unde intra si aia… ne zic ghizii nostri si o iau spre padure.

Pe portile maro mai intrau 2 barbati, care se pornisera din poarta unei case,  ceva mai la vale.Intram si noi pe portile fara nici un insemn ca inauntru ar fi vreun magazin. In curtea saracacioasa si tipica de tara cei doi barbati proaspeti veniti se asezasera la o masa alaturi de alti doi care erau deja acolo.  Sub umbrarul uscat de vita mai era o singura masa pe care o femeie taia niste varza. Toti ochii erau atintiti pe noi.

Octavian intreaba, la risc: O cafea? Nu, nu facem zice femeia mirata. Aha, zicem noi. Da niste pufuleti, biscuiti, ceva? Femeia, parca il luase pe nu in brate: Nuuu, n-avem. Totul durase cateva secunde, abia pe parcurs observam ca cei 4 aveau in fata pahare cu tarie si niste sticle cu bere la 9 jumate dimineata sau ca nici inauntru nu era vreo carton pe care sa scrie magazin mixt sau ceva care sa dea de inteles ca s-ar gasi ceva de cumparat in afara de bautura.

Ne-am simtit ridicol si am plecat chicotind.Am gasit, mai la vale, pe fix acelasi drum, alt magazin, pe langa care trecusem initial,pe care nu ni-l indicase nimeni in drumul nostru ghidat. Ne-am prin singuri pentru ca intre timp oprise in fata o dacia papuc din care se descarca paine.

Ne-am dat, pe urma, seama de rationamentul celor care ne condusesera la “magazin”: 3 barbati, din care 2 barbosi, cauta duminica dimineata un magazin. Ce pot ei cauta decat alcool?

posted by Cristi at 12:01 pm  

Tuesday, November 9, 2010

Despre animale

img_3085.jpg

“Blaj. Alexandru. Ca unu este.”

Asa ne zicea domnul de mai sus, prin primavara, cand l-am intrebat pe ce adresa sa-i trimitem fotografiile. Eram in Marisel, Cluj, si el ne primise la el pe domeniu, ca nu pot sa-i zic curte. Ne primise sa-i fotografiem animalele, curtea, capitele de fan, “da’ nu in casa, ca acolo nu avem ce sa vedem”. Era mandru mai ales de un bou baltat caruia ii punea dragastos capul in poala si se poza cu el.

Si apoi vorbea in dodii. Iarba pe care o cosea de acolo nu-i ajungea peste iarna pentru toate animalele. De unde mai lua? Pai de acolo din curte. O cosea singur cu ajutoare si era de acord ca era foarte frumos la el in ocol, dar vara.

Acu’ doua saptamani am iesit tot cu Octavian, dar cu George in loc de Constantin , la Dobrovat in loc de Cluj. Ne-am hotarat ca ne-am plictisit de oras si de alb-negru si ca mergem “pe dealuri” unde se coceau culorile de toamna, eventual intr-un sat, sa pozam oameni de la tara.Am lasat masina in fata unui pod in constructie si am intrat pe jos spre sat.

cnv000011-2.jpg

Pe un camp, un om priponea vreo 3 cai.

Eu: Buna ziua!

El (circumspect, fara sa se uite spre mine):  Buna ziua…

Eu (cu talentul nativ in a aborda oamenii straini, il iau “pe ocolite”): Pot sa fac cateva poze?

El (si mai circumspect): Cui?

Eu (diplomatic): Pai… la cai. Si incep sa declansez, sa fiu sigur ca am macar 1-2 cadre inainte sa zica nu.

El (inciudat):  Eh. Pai nu merita ei poze…

Eu (amuzat, crezand ca se refera la starea cailor, care nu erau chiar armasari proaspat tesalati, cum am citit eu ca se face cand vrei sa ingrijesti un cal ca lumea): Ei, pai de ce?

El (referindu-se, tot mai evident, la calul cu care tocmai se chinuia): Pai nu merita aista pozat, ii cam rau…

Eu (facand conversatie si declansand): Pai ce-a facut?

El: Pai nu asculta, ma cam supara…

Eu (orasean amuzat): Na, pai e animal.

El (iritat ca nu pricep): Ei! Animal-animal, da’ ce prostii are in capul ala…!

Eu (fara replica):

cnv000007.jpg

posted by Cristi at 11:23 am  

Tuesday, October 26, 2010

Despre batranete

img_1604s.jpg

Exersez in fata oglinzii, ca sa fac haz de necaz, tot felul de rictusuri, speriat fiind de varsta “de bronz”. Varsta la care fata (si sunt convins ca si mintea) iti incremeneste intr-o expresie acra, de dezgust de toti si de toate. Mi-e frica de vidul ala din minte care se absoarbe chiar si pe sine, incat uiti ca ti-a fost vreodata teama sa ajungi “asa”.

Abilitatea de a exprima si de a reactiona prin mimica la cele din jurul tau mi se par un cordon ombilical. Odata taiat, esti pierdut intr-un nimic etern.

posted by Cristi at 10:20 am  

Saturday, October 23, 2010

Sf Dimitrie

img_1605-3.jpg

Saptamana asta se sta la coada in Bucuresti.
Imi imaginez crediciosi care isi planifica toamna asa cum alergatorii isi organizeaza atrenamentele, cantonamentele si cursele intr-un sezon. Ar putea exista firme care sa ofere coaching si consultanta pentru atingerea tuturor scopurilor, adica moastelor. Autocare, rucsace, saci de dormit, sandvisuri, toalete portabile… Ah, de ce nu am bani si timp?

posted by Cristi at 10:41 pm  
« Previous PageNext Page »

Powered by WordPress