Monday, September 22, 2014

Despre drumuri. Si inceputuri.

Niste baieti, si un Aro, au plecat 40.000 de kilometri pana in Siberia. Si inapoi.
Despre unul stiu sigur, despre ceilalti doi pot sa banuiesc, ca pe langa expeditia in sine, drumul e de fapt despre ei. Nu mergi 40 de mii de kilometri doar sa ai de unde te intoarce. Cumva, ma gandesc, pleci tu si te intorci eu, altul.

N-am mai scris de aproape 3 ani.
S-au schimbat multe, dar mai ales in ultimul an. Ca si in imaginea de mai sus, drumul duce tot inapoi, la “tine”. Doar ca e neasteptat, intotdeauna sinuos.
Blogul asta e despre teorii personale, am zis asta. Si una, la care tin cel mai mult, e ca cele mai importante sunt adevarurile mici, descoperirile personale, care din pacate sunt netransmisibile. Ele exista doar pentru a fi decoperite la nesfarsit de fiecare, pe cont propriu.

Cand vrem sa “traim mai sanatos” sau sa ne “schimbam regimul de viata” incepem sa citim etichetele de pe alimente, sa mancam “sanatos”, sa mergem la sala, sa citim despre tipuri de exercitiu fizic, sa ne culcam devreme, sa ne lasam de fumat etc.
Si totusi lasam “sinele” deoparte. Acolo avem impresia ca nu avem nevoie de ajutor si informatii, ca ne descurcam singuri. Atacam deci simptomele, nu si cauzele. Nu e asta o ipocrizie?

Stiu ca suna a citat “de Facebook” si a iluminare “la pachet” si de aia nu sunt primul care o zice, dar drumul e cel mai important. Procesul e mai important ca proiectul.
In paradoxul lui Achile ti se spune ca Achile nu ar trebui sa poata ajunge testoasa pentru ca ar trebui sa parcurga jumatatea jumatatii jumatatii jumatatii si tot asa pana la sfarsitul universului si matematicii.
Si totusi o face. Nimeni nu stie cum. Poate ca, de fapt, reuseste doar pentru ca face primul pas.

posted by Cristi at 9:36 pm  

Friday, December 31, 2010

Despre copii

img_92081.jpg

Iisus a trait acum 2000 de ani, adica pe vremea cand erau dinozauri si pirati.

Copiii vin din semincioare, care inainte ca tata sa le puna in burta la mama, stau asa, pe jos, pe pamant.

“Tata, poti sa-mi arati si mie cum ii pui semincioare in burta la mama?”

posted by Cristi at 9:22 am  

Monday, February 11, 2008

Ordine si disciplina

La noi in familie exista discutii mai vechi, despre care e mai ordonat decat celalalt. Pana sa vina copiii, “noi” insemna eu si Sinzi. Acum deja trebuie sa luam si copii in considerare la comparatii de genul asta.

(more…)

posted by Cristi at 3:02 pm  

Friday, February 1, 2008

Ta-ta

Avand in vedere ca am tot pomenit pe aici ca am 2 copii, nu foarte noi, au deja un an si 4 luni si ca azi si-a facut (de fapt eu i-am facut) si Sinzi blog (vezi blogroll-ul) am sa pomenesc si eu cate ceva despre maimutele noastre.

(more…)

posted by Cristi at 8:19 pm  

Sunday, January 6, 2008

Perspective

Cand esti copil sau adolescent parintii ti se par o specie aparte. Te protejeaza prea mult, au tot felul de reguli, iti impun vointa lor, in general sunt niste mici tirani. Mai tarziu iti dai seama ca e vorba de teama. Le e frica pentru tine. Iti si vor spune ca le frica “sa nu patesti ceva”. Si atunci tot absurzi iti par. De ce sa suferi tu pentru temerile lor?

Mai nou, de 1 an si cateva luni sunt parinte. De gemeni inca. Nu sunt un parinte exagerat, nici macar nu imi place ca sunt parinte, incerc sa fiu cat mai relaxat si in general sa nu ma agit prea tare. Nu ma gandesc la ce e mai rau cand un copil tuseste sau ii curge nasul, nu bag pastile in el imediat cum raceste, nu-l infofolesc si il las sa manance un biscuit (more…)

posted by Cristi at 7:45 pm  

Powered by WordPress