Buna seara. Astazi, despre semnalizare. Adica aia de la masina, stanga sau dreapta. Postul asta s-ar putea constitui intr-o scrisoare deschisa, cum am vazut ca se obisnuieste in ultimul timp , dar pentru ca, de fapt, stiu ca cei care citesc ce scriu eu aici oricum aud aceleasi lucruri si din gura mea, un asemenea demers ar fi similar cu unul in care eu as scrie aici pentru Obama.

Oameni buni, dragi soferi, smecheri la volan, cretini din trafic, a semnaliza NU echivaleaza cu o cerere aprobata din start pentru prioritate. Cu alte cuvine, NU, prioritatea nu functioneaza pe principiul pe care hotarati la voi la bloc care trage primu’ la poarta, “Priiiiim’!”, iar semnalizarea nu reprezinta un asemenea strigat! Si mai clar: daca VOI semnalizati, asta nu inseamna ca eu trebuie sa ma inchin la voi, pricepeti?

Ma simt dator sa explic asta, pentru toti idiotii de pe strazi care, daca mai au rabdare sa te injure dupa ce o comit, ca sa se simta bine pana la capat, iti urla un disperat: “Da’ n-ai vazut, frate, ca am semnalizat?!?!?” Ba da, frate, eventual IN TIMP ce faceai manevra geniala, am vazut ca ai si semnalizat, ca sa inteleg ca gata, sa ma duc acasa, ca acu te joci TU pe strada. Cred ca singura circumstanta in care semnalizarea ta imi spune mie ca eu nu am voie sa fac ceva e aia in care tu semnalizezi si te-ai angajat in depasire, iar eu as vrea sa fac acelasi lucru. Altfel, astepti sa trec eu, iar dupa aia poti sa omori pe altul. Cam asta voiam sa transmit colegilor din trafic.

A, si inca ceva, tot in spiritul Sfintelor Sarbatori de Craciun. Moarte Amenzi taximetristilor!

Ca pasionat de literatura “sifi” am inceput, fara sa stiu ca “incep”, cu Jules Verne. Lista e lunga si n-am facut-o eu, dar pare sa fi ghicit existenta unor concepte, probabil prin prisma nevoii de ele, ca telefonul, submarinul, televizorul si multe altele. O fi fost vorba intradevar de viziune, o fi fost vorba de inteligenta sau noroc. Habar n-am, poate multe din inventii existau deja in epoca intr-o forma primara, prin laboratoarele vreunor nebuni nebagati in seama in saloanele franceze. Toate astea combinate cu intuitia si cu cunoasterea naturii umane, a lucrurilor de care ea are nevoie si a eforturilor pe care e dispusa sa le faca pentru a le obtine il vor fi facut sa “vada” toate alea.

Tot intuitie si spirit de observatie iti trebuie si ca sa intelegi cum functioneaza o tara-mahala. Iti trebuie un nas fin sa sesizezi mecanismele perfect vizibile care ii face pe locuitorii tarii asteia sa functioneze. Majoritatea se uita si nu vede,  vechea poveste despre copacii care ascund padurea probabil.

Ma refer la Caragiale. Stiu ca s-a spus de sute de ori ca e mai actual ca niciodata si totusi nu poti sa nu te miri CAT de teribil si infricosator de actual e. El descria acum 150 de ani oameni si situatii eterne, invelite doar in hainele si vorbele secolului respectiv. Altfel, personajele lui sunt niste spectre, niste arhetipuri acronice care se misca inca printre noi, generand la nesfarsit aceleasi situatii ca atunci.

Si ca si atunci, politica si viata mondena sunt exponentele cele mai de seama ale fenomenului de mahala in care ne invartim. Personaje cu nume caracterizante joaca roluri ridicole cu pretentia ca actioneaza intru indeplinirea celor mai inalte idealuri ale natiunii iar noi ne prefacem ca ele conteaza si alegem sa fim aceeasi spectatori ale acelorasi piese.

Mai au exemplele rost? Nu stiu. Dar dau unul, recent. Ieri, o televiziune dezgroapa un prim-ministru pe care nu poate sa-l cheme decat Ciorbea. Acesta vine spune ca are habar dintr-o carte de o operatiune numita “Hemeiusi” prin care, intr-un trecut de mult apus,  s-ar finantat indepartarea de la putere a lui de catre nimeni altul decat actualul Basescu pe care il someaza public sa ne spuna daca este sau nu agent KGB. Pe seara unii se jura ca presedintele palmuieste copii si altii gasesc scrisori pierdute pe langa sedii de gazete. Rasu’-plansu’. Trist nu e ca lucrurile sunt adevarate ci ca oamenii si locurile trebuie sa poarte acele nume, sa faca acele lucruri si in general sa nu scape in vecii vecilor de doza de ridicol care pare sa le fi fost repartizata de “autor”.

Trist mai e si ca dupa toate astea e posibil ca adevarul sa fie altul. Caragiale se poate sa nu fi fost neaparat vizionar. El, saracu’, o fi scris despre ce se intampla in epoca, poate chiar cu speranta ca ea va fi depasita repede, ca orice lucru trecator. Nimic mai fals. Ada Milea spunea ca Ceausescu n-a murit, Ceausescu e in noi. Dupa o suta si ceva de ani, Caragiale e in toate si mai ales in NOI, care ne dovedim incapabili sa ne schimbam.

Ca azi cumparatorii sunt niste oi se tot spune. Ca industriile de tot felul sunt ciobanii turmelor astora oarbe, iar s-a mai zis. Insa mi se pare ca s-a ajuns in zona hilara a incercarilor de a convinge.

Acum vreo 2-3 ani spuneam in gluma, si incercam sa se inteleaga in acelasi timp ca sunt, daca nu convins, macar optimist ca acest lucru nu se va intampla, ca primul producator de aparate de ras care scoate model cu 5 lame e prost. Adica ridicol, adica aproape jignitor la adresa inteligentei mele, adica, in esenta demn de rasul competitorului. La vremea aia cred ca Gillette tocmai trecuse de la 2 la 3 lame iar Willkinson scosese aparat cu 4 cred. Speram ca e destul, ca ceea ce va urma e o schimbare in alta parte, nu pur si simplu adaugarea inca a unei lame. N-a fost sa fie asa, gillette produce acum un aparat cu 6 lame. Macar au avut bunul simt ca a sasea se fie plasata in alta parte, pentru alte scopuri, nu rasul propriuzis.

In alte parti ale rafturilor din supermarket poti vedea alte aberatii. Sampon cu extract de perle. Sunt sigur ca e adevarat, au fost suficient de idioti incat sa piseze 2 perle la 2 cisterne de sampon si sa spere ca cei care cumpara sunt la fel de tampiti incat sa creada ca si conteaza. Ca luciul ala si taria din perla se transfera direct in parul lor, se combina, ca in Spiderman, cu ADN-ul lor si de a  doua zi parul e pe masura de lucios.

Detergentul de mobila acum are extract de Aloe Vera. Ok, acceptand ca Aloe Vera e atat de minunat pe cat se povesteste, e al doilea panaceu dupa aspirina (si aici tot marketing, cati bani va fi facut Bayer cu povestea asta? )  sau tocmai de aia, de ce as vrea asa ceva? Ce sa mai fac cu mobila odata ce ea a inviiat si acum ii ies frunze. La mine in sufragerie e destul verde. Pe bune. Lasand la o parte ca 90% din targetul lor au mobila de pal. Daca invie melamina aia de la suprafata cu ce ma aleg? Pacura sau direct dinozauri?

Totul are micro/nano/electro particule. Lumea s-a desteptat, internetul e peste tot, au auzit cu totii de fizica cuantica, de nanotehnolgie, deci hai sa bagam nano particule de casmir in detergent, iarasi, sperand ca acele proprietati magice se vor transfera direct hainelor tale. Asa de ce nu spalam sau de ce nu hranim oaia cu casmir? Ar fi la fel de eficient.

La mancare e si mai tragic daca nu ar fi comic. Salata de icre. Ca sa aiba voie sa puna numele asta pe maioneza lui facuta din ulei, agenti de ingrosare, coloranti si zeama de peste (in cel mai bun caz) producatorul pune si 100 de boabe de icre.

Cand epuizezi lista componentilor miraculosi, scoasa de fiul vreunui marketer de pe wikipedia, incepi sa te joci din cantitati. 30% mai mult, 50% mai mult, imbunatatit, inmultit, nesimtit. Nu stiu ce producator de crema ce speculeaza frica femeilor de riduri a rulat vreo 1-2 ani o reclama in care ne explica efectele benefice a unei enzime, Q10. Dispareau ridurile, bine, asta fiind probat de teste clinice, adica de o bucatita de piele de porc sau de mort, pusa intr-o farfurie. Acum cu 100% mai multa enzima Q10! Pentru o si mai mare eficienta. Pai n-am inteles, asta se cheama ori ca 2 ani mi-ati tras teapa si mi-ati dat mai putina enzima decat aveam nevoie, ori acum puneti mai multa doar asa, ca oricum nu ajuta la nimic si se duce cand te speli.

Vorba lui Seinfeld, la ora asta in toate medicamentele cantitatea de substanta activa se determina dupa un algoritm simplu in 2 pasi. Incerci sa te prinzi care e doza fatala, si mai scazi 1-2 unitati. Eficienta maxima, acum cu 100000000% mai mult!

Desi m-as putea baga, superficial, ca de obicei, in rationamente pseudo-antropologice, n-am sa o fac. Indraznesc sa-mi dau doar cu parerea si sa spun ca sacrificiul ca act, face parte din istoria noastra ca specie, din dezvoltarea noastra religioasa, morala, mistica. O fi ceva legat de acel fior provocat de faptul ca poti omori o fiinta dar nu poti crea alta, sau de faptul ca iti asumi un gest violent pentru binele altora, pentru a indupleca un spirit nevazut, nu stiu.

Ok, nu mai sacrificam oameni.  Dar cam atat, magia momentului pare sa nu fi disparut de mult din trairile noastre. Mielul de pasti si porcul de craciun fac inca parte din mostenirea culturala a natiei noastre.

Acum insa vine implacabila masinarie birocratica a UE-ului si ne spune ca nu mai e voie sa bagam cutitul. Sangele nu are voie sa galgaie, animalul nu mai are voie sa horcaie disperat. Nu, el trebuie omorat cu mila, fara sa stie ce i se intampla.

Lasam la o parte cel mai evident exemplu, cel legat de corrida spaniolilor, exemplul e prea-uzitat si pana si UE afirma ca inca mai incearca sa-i convinga si pe ei sa renunte la acest “barbar” obicei.

Cred ca ipocrizia e ascunsa in alta parte. De fapt europeanului i se rupe de corrida pentru ca acolo e vorba de un spectacol, nu de o exploatare sistematica a unui animal in scopul de a furniza hrana populatiei. Ca manaca aia urechile si coada taurului sacrificat, e superflu, nu asta e scopul primordial.

Europeanul vrea sa aiba constiinta lui de ecologist de mall impacata. El trebuie sa se simta curat, fara sange pe maini, cand mananca un preparat din carne. Vrea sa doarma linistit ca a trecut prin aceasta lume si si-a alimentat organismul fara sa provoace suferinta. A bagat la mat fara sa-si sporeasca datoria karmica, fara sa creasca cantitatea de durere pe aceasta planeta.

Din motivul asta ii se pare mult mai uman sa omori mii de vaci tampe si porci obezi in abatoare decat sa dai voie unui taran, poate inca mai legat de natura si de energiile ei, sa sacrifice un animal in cadrul unui ritual din care sacrul nu lipseste chiar daca nu se aude Imnul Bucuriei. Taranul original, pe cale de disparitie, recunosc, se simtea mult mai umil, si mai sincer, cand facea o cruce pe fruntea inca calda a unui porc injunghiat. Pamantul cerea sange ca sa dea paine la anul. Asta era credinta lui pagana la origini, si nu o facea musai cu placere, dar o facea responsabil, si fara sa rateze sobrietatea ritualului, fara cruzime.

Azi,mancam pui omorati pe banda rulanta si vaci curentate. Pe langa colesterol, carnea obtinuta dupa standarde europene iti picura in sange si fericirea lor.

Sinzi imi spune ca am un talent de a descoperi si de a alege ca preferati scriitori, cantareti/muzicieni si tot felul de alti artisti anonimi, marginali. Bine, eu inca mai cred ca doar se intampla sa nu fi auzit ea de ei.

(mai mult…)

Imi pare rau pentru toti parintii din lumea asta care s-au chinuit sa caute nume pentru copiii lor, altele decat numele copiilor mei, dar pentru mine toti copiii se impart in tudorei si victorasi.

(mai mult…)

Am avut ieri alt contact cu sistemul sanitar romanesc, cum pretentios este el numit pe la tv. Ca si data trecuta, tot cu Victor, e el mai ghinionist se pare.

(mai mult…)

Scriu pe blog, desi cum am mai explicat, nu ma incanta fenomenul. Nu ma consider blogger si nu ma omor dupa blogger. Nu imi place teminologia asta sau incadrarea automata. Sa le zicem site-uri unde oamenii isi expun opiniile despre anumite subiecte.

(mai mult…)

Dreptul este un ansamblu de norme sau reguli de conduită obligatorii destinate a reglementa comportarea oamenilor în societate. Ele consfinţesc drepturi, libertăţi şi obligaţii ale oamenilor în relaţiile lor reciproce, a căror respectare este asigurată la nevoie de către forţa publică.

(mai mult…)

Avand in vedere ca am tot pomenit pe aici ca am 2 copii, nu foarte noi, au deja un an si 4 luni si ca azi si-a facut (de fapt eu i-am facut) si Sinzi blog (vezi blogroll-ul) am sa pomenesc si eu cate ceva despre maimutele noastre.

(mai mult…)