Tuesday, October 26, 2010

Despre batranete

img_1604s.jpg

Exersez in fata oglinzii, ca sa fac haz de necaz, tot felul de rictusuri, speriat fiind de varsta “de bronz”. Varsta la care fata (si sunt convins ca si mintea) iti incremeneste intr-o expresie acra, de dezgust de toti si de toate. Mi-e frica de vidul ala din minte care se absoarbe chiar si pe sine, incat uiti ca ti-a fost vreodata teama sa ajungi “asa”.

Abilitatea de a exprima si de a reactiona prin mimica la cele din jurul tau mi se par un cordon ombilical. Odata taiat, esti pierdut intr-un nimic etern.

posted by Cristi at 10:20 am  

Saturday, October 23, 2010

Sf Dimitrie

img_1605-3.jpg

Saptamana asta se sta la coada in Bucuresti.
Imi imaginez crediciosi care isi planifica toamna asa cum alergatorii isi organizeaza atrenamentele, cantonamentele si cursele intr-un sezon. Ar putea exista firme care sa ofere coaching si consultanta pentru atingerea tuturor scopurilor, adica moastelor. Autocare, rucsace, saci de dormit, sandvisuri, toalete portabile… Ah, de ce nu am bani si timp?

posted by Cristi at 10:41 pm  

Tuesday, October 12, 2010

Despre definitii

Una din cele mai utile concluzii la care am ajuns in ultimii ani e ca una din cheile cunoasterii e sistematizarea. Ok, poate asa sunt eu, distrat, imprastiat si atunci e evident ca am nevoie de structura si cadre de referinta pentru a intelege ceva. Pe de alta parte mi-am dat seama ca pentru un om cu un IQ peste medie sistematizarea e o unealta care iti permite sa intelegi (n-am zis “stapanesti”) domenii care la prima vedere pot parea de neinteles.

Pe scurt, daca vrei sa intelegi un fenomen, in mod normal, ajunge sa-i intelegi originile, mecanismul de functionare si efectele. Daca fenomenul e unul prea complex, incepi sa-l descompui in elemente mai simple. Si tot asa. Nu ai cum sa nu tragi sau sa intelegi niste concluzii trase de altii odata ce capeti exercitiul asta.

Ei, cu toate astea, tot ce am inteles clar pana acum despre Arta (cea acceptata azi de cei mai multi), singura definitie clara si concisa pe care am putut-o deduce, e ca arta e ceea ce se asuma, afirma si face ca Artă. Adica in ziua de azi daca esti hotarat ca ceea ce faci e arta, daca o faci cu scopul asta in cap, daca mai si scrii pe ea “Arta”, daca te comporti tot timpul ca un om care produce arta, atunci vei produce, musai, arta. Pentru ca oricum totul e subiectiv si relativ, asa ca, din toate punctele de vedere subiective asupra artei, il alegem pe cel mai important, cel al creatorului. Si am lamurit problema.

Si, se pare, nu glumesc.

posted by Cristi at 10:58 am  

Tuesday, October 12, 2010

Dileme

Ma intreb si eu, ganditor, cand vad armatele de pelerini care cotropesc Iasiul toamna, stransi la racla “sfintei” ca sinistratii la camioanele cu ajutoare, cum rezolva Biserica problema credintei care nu are nevoie de dovada si suport dar in acelasi timp incurajeaza si perpetueaza idolatria fata de niste obiecte fizice (moaste, icoane facatoare de minuni, picturi care plang)?

posted by Cristi at 10:40 am  

Tuesday, October 12, 2010

Despre cruci ca semne de circulatie

Din cand in cand dau peste cate o persoana care afirma ca nu intelege de ce au altii impresia ca daca intr-o fotografie apare o cruce, fotografia e obligatoriu una reusita, sau macar salvata.

Automat, din oficiu, trec in defensiva, chiar daca initial nu era vorba de mine. Pana la urma imi place sa pozez in cimitire (Iasi – 1 (de vreo 4-5 ori), Cluj – 2, Roman – 1 (de vreo 2 ori)) si da, am multe imagini in care apar cruci, si nu din greseala.

Daca consider ca imaginile alea sunt reusite? Unele da, unele nu. Ca si cele in care apar copaci, borduri ori semne de circulatie. Daca consider ca sunt salvate de adaugarea unei cruci? Da, uneori da. De ce? Pai cred ca aici cuvantul cheie din nelamurirea de mai sus este “intelege”. Cred ca motivul pentru care cineva fotografiaza si rolul fotografiei (ok, unul din MULTELE) vine si din nevoia de un soi de (psih)analiza, de autodescoperire.

Poate ca din cauza naturii eluzive si ambigue a fotografiei ca obiect,  motivul pentru care unii nu inteleg de ce altii fotografiaza diverse subiecte e tocmai lipsa sensibilitatii la acele simboluri. Lipsa atractiei catre ele, lipsa de interes pentru acel aspect al lumii. Indraznesc sa cred ca nelamurirea nu vine musai din prezenta lor intr-o imagine ci din prezenta lor in general. Cred ca, pentru nelamuritii de care vorbesc, capacitatea unor obiecte de a se incarca de alte sensuri si utilitati decat cele imediate (spre diferenta de, sa zicem, un semn de circulatie care prin definitie e clar, sec, univoc) e doar un moft.

posted by Cristi at 10:17 am  

Powered by WordPress